RĂSĂR'I, răs'ar, vb. IV. Intranz.
1. (Despre
astri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se
ivi la
orizont.
2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A
încolţi, a iesi din pământ. ◊ Expr. (Glumeţ)
Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmaţia cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane.
A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulţi peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ Fig. (Rar, despre oameni) A lua fiinţă, a se naste.
3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neasteptate). ◊ Expr. (Tranz.)
A-i răsări (cuiva ceva)
în minte = a-si aminti deodată ceva; a i se năzări.
4. A iesi în evidenţă, a se ridica deasupra celor dimprejur.
5. (Despre copii) A creste. ♦ (Reg.; despre aluat)
A dospi.
6. (Înv.) A se ridica, a sări
brusc (în picioare); a tresări. ♦ Fig.
A interveni brusc într-o discuţie. - Lat.
◊resalire.Sursă
: DEX'98
(
57647)
- claudia